Articole

De când tati e avansat la serviciu și pleacă în delegații, puiii mei mai mari – Maisha 4 și Eric 6 ani, insistă că patul meu e destul de mare cât să încapă toți 3 să doarmă cu mine… 😅 Degeaba am încercat să-i conving eu că sunt mari și trebuie să doarmă în camera lor, degeaba am încercat faza cu ușile deschise și lumina de veghe, ei cântă amândoi pe aceeași voce: când nu e tati, dormim toți 4!

Și uite-așa mi s-a redus considerabil spațiul personal, cu atât mai mult cu cât Carla încă mai caută țiți de 2-3 ori pe noapte și abia reușesc să-mi găsesc poziția ca s-o mulțumesc și pe ea. Însă, dincolo de toate, ador serile și diminețile noastre împreună, sunt cele mai dulci posibile și-mi stârnesc din plin valurile de iubire pentru ei când îi văd cum se joacă împreună înainte de nani, cum se pupăcesc, cum se gâdilă și râd cristalin până la epuizare, cum împart patul pentru cine și cum doarme, niciodată mulțumiți de suficienta apropere de mami😅, cum decid ei: “gata, mami, acum citește-ne povestea”, și se așază fiecare pe perne cu ochișorii în carte, de fiecare dată deciși să răspundă primii întrebărilor recapitulative de la final. Cum clipesc și cască a somn iar ochișorii lor frumoși și curioși se fac tot mai mici, până genele se întâlnesc cuminți și eu mă pomenesc citindu-mi mie morala poveștii😄. Iar recapitularea îmi rămâne tot mie: unul-doi-trei, toți ai mei, niciunul semănând cu altul, toți cu gropițele lor în barbă și obrăjori, toți veseli, isteți și dragi, dormind grămadă, în pozițiile cele mai neașteptate, ghemotoace de iubire și seninătate, înveliți și dezveliți permanent de grija noastră de părinți și prețuiți mai presus de posibilitatea de exprimare! Îi privesc și-i ascult respirând ritmic și liniștit și înțeleg că nu mai am spațiu personal însă am comoara comorilor și iubirea iubirilor atât de aproape de suflet încât inimii nu-i rămâne decât să se obișnuiască zi de zi că mai mult de atât n-ar putea iubi vreodată! ❤️ Și adorm în pace cu împlinirea aceasta în suflet, știind că dimineața e la fel de dulce și plină de îmbrățișări… Oh, ce n-aș da să nu treacă timpul, să fie mereu așa ca acum… 🥰

Se simte forfotă de primăvară iar eu mă simt cuprinsă de un chef grozav de curățenie, redecorare, reînnoire a garderobei, mobilei, a tot ce ține de mediul proxim. 😅 Și anul acesta e special fiindcă, din motive foarte obiective, nu are rost să îmi duc aceste porniri la bun sfârșit încă, până nu o voi putea face fix atunci și unde trebuie! Știu că vorbesc în pilde🙈 dar este o vorbă românească: “nu spune hop! până nu sari gardul”. Deci, aștept cu sufletul la gură zilele de curățenie și decorare și tot restul fiindcă nu mai e mult până vin și ele…

Între timp, mă bucur de activitățile cu cei mici ai mei, care simt și ei bucuria soarelui mai prietenos și ar sta toată ziua numai pe-afară cu bicicleta, mingi, role, orice, doar să nu mai vadă interiorul casei! 😅 Presimt că ne așteaptă o primăvară specială din multe puncte de vedere și luăm fiecare zi pe rând, savurând-o la maxim și bucurându-ne de fiecare lucru noi întâmplat sau provocat de noi să se întâmple! 😄 Abia așteptăm verdele proaspăt al copacilor și câmpiilor, izbucnirea colorată și înmiresmată a naturii, forfota de viață nouă a acestui an! Deja ne-am făcut o mulțime de planuri de activități outdoor și stam ca pe jar să ne bucurăm de ele!

Vine, vine primăvara iar noi parcă o și vedem pășind cu finețe de prințesă pe meleagurile noastre, presărând în jur flori și stele din coșul ei fermecat, praf magic de entuziasm și hărnicie pentru oameni și celelalte viețuitoare…☀️🌿😊 Este anotimpul cel mai iubit și așteptat dintre toate!

Vino, primăvară dragă! De data aceasta aducându-ne și bucurii și trăiri de mult timp așteptate! 🤗 Vino și nu mai pleca vreodată!

Mă pierd complet pe mine însămi când mă uit la ei, la fețișoarele lor candide, la ochișorii lor sinceri și buni – uneori mirați, alteori întrebători, uneori ghiduși, alteori cu o veselie care te scoate din orice altă stare și mă întreb cum aș putea oare să-i păstrez veșnic așa cum sunt acum, să-i îngheț permanent într-un tablou viu, unde fiecare dintre ei să continue să vorbească și să acționeze cu drăgălășenia vârstei de-acum…

Știu că fiecare etapă are frumusețea ei, deja am experimentat o părticică cu Eric, care are deja 5 ani și jumătate iar prividu-i pozele sau filmulețele de acum chiar și câteva luni în urmă parcă nu-mi vine să cred ce mult a crescut, ce achiziții a mai făcut, și-mi dau seama că, în definitiv, ce dureros de repede trece timpul! Ce minunat este să-ți vezi micuții crescând cu tine, lângă tine și complet dependenți de căldura ta trupească și sufletească! Mă simt atât de privilegiată să-i am, să-i pot iubi așa cum îi iubesc, să-i pot umple de pupici oricând am poftă, să mă cufund în obrăjorii pufoși și fini ai fiecăruia dintre ei și, mai ales, să simt că treaba asta le place și că gesturile mele sunt primite, dorite și răsplătite cu atâtea alte bucurii nebănuite – de la mângâieri de mânuțe mici, pupici primiți în păr spontan (mami, mi-e drag de tine și ți-am dat un pupic❤️), alintări verbale, până la surprize organizate de ei sau “activități de adulți” făcute impecabil, cu care vin să se laude. ?

Și apoi o mai aud și pe Maisha spunându-i surioarei “stai liniștită, că mămica ta e lângă tine. Nu trebuie să plângi!” ? Sunt mămică, sunt a lor și ei ai mei, suntem unii pentru alții aici, acum și pentru totdeauna. Învăț zilnic să iubesc infinit mai mult decât ieri și să simt asta visceral, ca un străfulgerat permanent prin toată ființa mea.

Mă topesc!

Eu și Sergiu suntem la finalul tuturor erelor glaciare cu ei, la noi copiii sunt soarele care topește orice oboseală, orice neputință, orice zbucium. Suntem topiți complet și am o bănuială că topiți o să rămânem pentru veșnicie fiindca ei ai noștri vor fi veșnic, ca degetul lui Dumnezeu pe cele două table ale Legii! Acum înțelegem așa de bine de ce Dumnezeu are un Fiu. Dragostea aceasta este unică și nepiratabilă.

Vineri este ziua noastră de pregătire pentru sâmbătă, pentru că sâmbăta reprezintă un timp special, în care ne bucurăm de tot ce a creat Dumnezeu pentru noi și vorbim despre El și cu El, fiecare în felul lui, după cât de multă dumnezeire are în suflet.

Așadar, astăzi am lucrat prin casă ca de obicei, doar că de ceva vreme copiii se oferă să facă și ei parte din ritualul acesta de pregătire iar eu sunt tare fericită! ? De pildă, azi și-au făcut ei singuri curățenie lună în cameră, au pus fiecare carte și fiecare creion colorat exact la locul său, au aranjat paturile și biblioteca să arate ordonat. Apoi m-au luat de mână să merg să-mi arate cu mândrie hărnicia lor și să mă bucur. (Maisha nu s-a putut, desigur, abține: “mami, nu-mi dai un premio?” ?) I-am apreciat și le-am mulțumit dar am știut că ei își luaseră deja “premiol” în clipa când mi-au sorbit cu mare satisfacție copilărească lumina din privire atunci când am intrat în camera ordonată de ei… “Mami, dar Dumnezeu nu primește tort dacă mâine e ziua Lui?”, “mami, dar și Dumnezeu a obosit când a creat lumea și a stat o zi să se odihnească?”, “Dar când o să mergem în cer (nu e cu dacă, e cu sigur!?) o să fie Sabat?” …și încă o droaie de altele asemenea! Un lucru l-am luat în serios mereu în ceea ce privește raportarea noastră, ca părinți, la copiii noștri: când este despre Dumnezeu nu încap glume sau jumătăți de explicații. Atât cât pot să înțeleagă cei mici pentru vârsta lor, ei trebuie să știe iar noi avem minunata sarcină de a le povesti și explica. Nici noi nu avem pretenția că le știm pe toate dar ne dorim ca ai noștri copii să vadă faptul că Îl cunoaștem și Îl prețuim pe Tatăl nostru, că ne punem toate planurile și gândurile în fața Lui, zilnic. I-am învățat ca în rugăciune mai întâi să mulțumească, apoi să ceară. Sau doar să mulțumească. Atât. E cel mai simplu mod de a te împrieteni pe veci cu cineva – mulțumindu-I sincer și simplu, din toată inima. ❤️

A apus soarele și Sabatul acesta va fi unul de mulțumire. Pentru băiețelul meu, cu liniștea din el care vindecă inima, pentru fetița care ne colorează zilele cu năstrușnicii nebănuite și râs cristalin, pentru micuța prințesă cu ochii de cărbune care ne zâmbește non-stop tuturor, pentru bucuria de a ne juca, pentru lacrimi de tristețe și de bucurie, pentru apă, pentru soare, pentru pâine, pentru viață, pentru familie, pentru…

Trag aer în piept și simt că inima îmi saltă. Cum să nu crezi că El există, cuuum? Când toate – bune și mai puțin bune – ni le-a dat ca să fim ce suntem acum? Ca să simțim ce simțim acum. Ca să trecem, poate, desculți prin cărări cu spini pentru a aprecia așa cum trebuie drumul lin și încălțările ușoare.

Este Sabat. Zi de mulțumire.

“Te laud, Doamne, că toată bogăția Universului ai trimis-o în casa mea!”

Pentru că petrecem zilnic mult timp în mașină cu cei mici, fie în drum spre școală/grădi, fie de acolo înapoi spre casă, fie la cumpărături sau diverse locuri, fie că stăm la semafor sau blocați în trafic, am căutat mai demult idei de activități care să-i țină ocupați, prin care să simtă că se joacă dar să mai și învețe ceva. Așa, ca să aibă toți de câștigat din asta! 🙂

Am postat și pe grupul de mămici al bisericii și am primit și de acolo idei interesante, drept pentru care le mulțumesc tuturor!

Ca să vă inspire și pe voi, le postez aici. Așa poate reușim să înviem „timpii morți” din timpul călătoriilor, ceea ce nu va fi puțin lucru, credeți-mă! Puteți să aveți parte chiar de momente foarte haioase iar distanțele să pară mai scurte. Vorbesc din experiență! :))

  1. Să numărăm mașini – numărăm mașinile de o anumită culoare. Puteți să vă alegeți fiecare câte o culoare de mașină și să numărați câte vehicule de culoarea respectivă vedeți pe drum. Câștigător e cel care ajunge primul la X mașini de culoarea aleasă, unde X este o limită pe care o stabiliți voi. (de exemplu 10)
  2. Ghicește animalul – Ne gândim, pe rând, la un animal iar ceilalți parteneri trebuie să îl ghicească punând întrebări închise, la care răspunsul poate fi doar “da” sau “nu”: “Are 4 picioare?”, “Are blană?”, “E alb?”, etc.
  3. Alfabetul zoologic – O activitate în care fiecare trebuie să spună câte un animal care începe cu litera a, apoi cu b, c, ș.a.m.d
  4. Să spunem o poveste – Cineva începe povestea cu o propoziție de genul “A fost odată ca niciodată” și apoi fiecare partener contribuie cu câte o propoziție la construcția poveștii. Puteți juca mai multe runde, până povestea ajunge la final.
  5. Cine râde/clipește/vorbește primul? – Ideal de jucat în mașină sau când toți participanții sunt unii lângă alții. Un joc foarte simplu, pentru pasagerii din spate mai ales. În primele 2 variante, persoanele care stau pe bancheta din spate se uită una la alta și pierde cine râde sau clipește primul. Pentru varianta cu vorbitul se pot implica toate persoanele din mașină. Pierde cel care vorbește primul.
  6. Ce luăm în bagaj? – Joc de memorie. Un jucător începe: “Plec la drum și în bagaj iau…” și zice un obiect/animal/persoană/mobilă (orice e permis). De fiecare dată următorul concurent trebuie să repete șirul de “articole” enumerate înainte și mai adaugă unul.
  7. Dialoguri cu jucăriile – Dacă aveți jucării de pluș și/sau marionete în mașină, cei mici se vor bucura să poarte dialoguri cu ele, să le dea și să execute comenzi primite de la ele.
  8. Preferatele noastre – O bună ocazie să aflați ce preferințe mai au cei mici în materie de mâncare, cântece, culori, personaje de desene animate, etc. la momentul călătoriei și nu numai.
  9. Recunoaște plăcuța de înmatriculare – Jocul este extrem de simplu, de jucat în deplasări. Desenează sau imprimă pe câteva foi A4 câte un tabel cu toate județele din România. Apoi, dă startul la concurs: câștigă cine reușește să bifeze toate județele (sau cele mai multe județe) văzute pe plăcuțele de înmatriculare de pe drum.
  10. Bingo în mașină – Teoretic, este vorba de același joc ca și cel anterior doar că, de data asta, ne jucăm cu imaginile. Poți face mai multe „fișe de bingo” – una cu semnele de circulație, una cu animalele văzute pe drum, una cu clădiri. Sau combină toate aceste imagini. Până la urmă, scopul este să le menții atenția copiilor.
  11. Karaoke – Pregătește de acasă, alături de copilul tău, câteva CD-uri cu melodii care să placă întregii familii. Apoi, începeți să cântați cât puteți de tare, cu toții. Toată familia va fi binedispusă imediat! De asemenea, poți face un concurs: cine ghicește cele mai multe cântece câștigă un premiu.
  12. Origami – Este arta împăturirii hârtiei.  Caută pe internet câteva forme mai simple și ia de acasă niște foi pătrate, de hârtie colorată. Apoi, roagă-ți micuțul să te încânte cu o lebădă sau o cutiuță sau ce îi place mai mult dintre modelele primite.
  13. Continuă tu povestea! – Un alt joc de care se poate bucura întreaga familie. Poți începe o poveste: „A fost odată ca niciodată un broscoi albastru”. Apoi, copilul tău trebuie sa continue, dar sa și retină ce ai spus tu „A fost odată un broscoi albastru care făcea plajă”. Următorul va fi nevoit să rețină întreaga poveste și să contribuie și el. Și tot asa! Cel care greșește, iese din joc. Poți încerca jocul și cu un singur cuvânt. Tu spui „Cândva”. Următorul spune „Cândva era”. Apoi: „Cândva era întuneric”. Vei vedea ce poveste haioasă (poate puțin fără sens) va ieși. Dacă poți, înregistrează sau notează povestea pentru a vă amuza mai târziu de ea!
  14. Jucării din folie de aluminiu (pentru copiii peste 5ani) – Folia de aluminiu face parte în mod normal din arsenalul adulţilor, aşa că la ocazii speciale este o mare atracţie pentru copii. Acum au ocazia de a modela bijuterii din ea, animăluţe, măşti sau orice le mai trece prin cap. O rolă îi va ţine cu siguranţă ocupaţi mult timp.
  15. Avionașe sau vaporașe – se joacă în doi. Aveţi nevoie de o foaie de matematică, pe care să trasaţi două pătrate de 10/10 pătrăţele, numerotate pe verticală de la 1 la 10, iar pe orizontală de la A la J. În primul dintre ele desenaţi trei avionaşe, cât mai „îmbârligate”, iar în cel de-al doilea veţi nota „loviturile” plasate adversarului. Apoi trageţi: „la B5 – lovit sau nu?”. Avionul care primește o lovitură „în cap” 🙂 este eliminat. Jocul continuă până ce unul dintre jucători rămâne fără flotă.
  16. Joc de rol – Alegeţi o temă pentru călătoria în care porniţi de această dată: piraţi, căţei, prinţese, orice. Purtaţi-vă, vorbiţi, cântaţi, faceţi totul așa cum ar face şi personajele alese.
  17. Stop a mea! – Alegeţi-vă fiecare câte o cifră. Începeţi să număraţi maşinile pe lângă care treceţi (sau casele). Fiecare a cincea maşina va fi a celui care şi-a ales cifra 5, de exemplu. Pregătiţi-vă să auziţi chiote vesele – copiii se vor distra copios văzând cu ce „frumuseţe” s-au ales.
  18. Ce încape într-o sticlă/valiză? – Enumerați orice obiect care ar putea să încapă într-o sticlă de o mărime stabilită de voi sau într-un alt obiect. Exemplu: ce încape într-o sticlă de parfum/șampon/valiză/cutie de pantofi?
  19. Recunoașteți personajele – Sinceritatea copiilor este proverbială, mai cu seamă atunci când vine vorba de rude sau cunoscuţi. Nu de puţine ori îi caracterizează pe aceştia în cuvinte amuzante şi nu foarte măgulitoare. Dacă tot nu vă aude nimeni, lăsaţi-i să îşi desfăşoare întreg arsenalul: alegeți în minte un personaj cunoscut şi oferiţi-le celorlalţi indicii cât mai amuzante despre el: “Am o burtă mare şi vorbesc sâsâit. Cine sunt?” Jocul continuă până când copiii ghicesc identitatea personajului burtos.
  20. Puzzle-uri magnetice, foi printate cu jocuri de tip „unește punctele”, labirinturi, rebusuri, jocuri de cărți educative – Acestea vă vor ajuta să petreceţi în familie un timp plăcut chiar şi atunci când sunteţi nevoiţi să staţi cinci ore pe aceeași banchetă, într-o călătorie.
  21. Semaforul vesel – Ținerea scorului în ceea ce privește culorile semafoarelor întâlnite pe drum. Îi poți pregăti o planșă pe care să lipească abțibildurile colorate roșu, galben și verde ori de cîte ori ajungeți la o intersecție semaforizată1 .
  22. Găsește numărul! – Provoacă-ți copilul să găsească un anumit număr, fie pe alte plăcuțe de înmatriculare, fie pe afișe sau reclame.  Pentru cei mai competitivi, cărora le place sa țină scorul, le poți trece rezultatele într-un clasament iar la final să-l recompensezi pe câștigător.
  23. Cronometrul savant – Este foarte distractiv mai ales pentru copiii preșcolari. Unul dintre ei este însărcinat să manevreze cronometrul, iar ceilalți trebuie să răspundă provocărilor de genul: „Cât durează traversarea podului?” sau „În câte secunde respiri de cinci ori?”. Acest joc le stimulează imaginația și creativitatea, făcându-i totodată să fie conștienți de trecerea timpului.
  24. Alfabetul – Este ideal pentru școlarii care abia au învățat alfabetul. Sarcina lor este să caute literele, în ordine, oriunde în trafic: pe plăcuțele de înmatriculare, pe afișe sau pe siglele firmelor. Pentru școlarii mai avansați ar fi și mai distractiv să caute numele lor decât pur și simplu alfabetul.
  25. Urmărește harta – Urmărirea traseului parcurs cu ajutorul unei hărți îi învață pe copii cum să-și dezvolte abilități de orientare în spațiu. Se poate folosi Google Maps și se pot printa hărți detaliate cu rutele pe care se călătorește. În acest mod, când copilul va întreba dacă a ajuns la destinație, îi  poți arăta pe hartă locul în care se află în orice moment. Aceste hărți sunt folositoare și copiilor preșcolari. Se pot face niște simboluri în locurile obișnuite: casa bunicilor, grădinița, acasă, prietena cea mai bună iar atunci ei vor putea urmări întreaga rută.
  26. Ghicește județul – Cu siguranță nu se vor plictisi sa urmărească din ce județe sunt celelalte mașini din trafic. În plus, cu aceasta ocazie vor învăța și numele județelor. Pentru a transforma totul într-un concurs, mai ales dacă sunt mai mulți copii în mașină, fiecare își poate trece reușitele pe o fișă cu harta României. La finalul călătoriei planșa poate constitui o amintire frumoasă.
  27. Forme geometrice – Destinat mai ales copiilor de grădiniță: găsirea a cât mai multor obiecte de o anumită formă: triunghi, pătrat sau cerc. Copiii vor fi fascinați să privească pe geam ca să vâneze cât mai multe lucruri, mai ales dacă va fi și o competiție între ei.
  28. Îți aduci aminte când…? – Împreună cu copiii rememorați unele activități sau experiențe trăite. O ocazie bună pentru a retrăi amintiri frumoase și a exersa memoria. Exemplu: Îți aduci aminte când ai fost cu trenul? Cu cine erai? Ce culoare avea vagonul? Ce ți-a plăcut cel mai mult în acea ocazie?
  29. Fazan – Este un joc foarte cunoscut în ţara noastră, care ajută la dezvoltarea limbajului, memoriei, atenției și imaginației. La început unul dintre jucători spune în gând alfabetul. Cel care urmează spune „STOP” și litera la care ajunsese cel cu alfabetul este litera cu care va începe primul cuvânt. Jucătorul care a spus stop spune primul cuvânt iar următorul participant trebuie să formeze un altul, care să înceapă cu ultimile două litere ale cuvântului dat înaintea lui. Nu sunt acceptate substantivele proprii sau la forma plural. De exemplu: c – cazac – acțiune – neant. Când un jucător este blocat sau nu mai găsește un cuvânt, devine F. La fiecare blocaj nou, jucătorul mai primește o literă: A-Z-A-N. Când a format cuvântul FAZAN, iese din joc. Ultimul rămas în joc câștigă.
  30. Alb și negru/Nu și da – Jocul începe cu o întrebare pe care o adresăm copilului, regula fiind ca orice răspuns formulează, să evite cuvintele „alb”, ”negru”, ”nu” și ”da”. Este foarte distractiv pentru copiii de grădiniță, dar nu numai. Exemplu: Alb și negru, nu și da, Maria ce cadou ți-ai lua?

Studiile spun că inteligența și creativitatea sunt două atribute independente la copii. În general, profesorii preferă elevii inteligenţi (care sunt nonconformişti) elevilor creativi, dar nonconformişti.

Se pare că există:

a) copii cu nivel de creativitate înalt şi cu inteligenţă ridicată;

b) copii cu nivel de creativitate înalt, dar cu inteligenţă modestă. Este cea mai dezavantajoasă categorie de copii din grădiniţă/şcoală. Frecvent, aceşti elevi prezintă probeleme de adaptare, pentru că sunt deficitari sub raportul inteligenţei – aptitudinea cea mai apreciată în şcoală. De asemenea, ei sunt în conflict cu şcoala şi deseori cu ei înşişi. Se simt inadecvaţi şi fără valoare, dar sunt capabili de performanţe superioare într-un mediu lipsit de stres. De aceea, menţinerea unui climat favorabil în clasă/grupă va constitui un factor stimulativ pentru ei.

c) Copii cu nivel de creativitate modest şi cu inteligenţă ridicată. Aceşti copii sunt în general dependenţi de performanţele şcolare.

d) Copii cu nivel de creativitate modest şi cu inteligenţă modestă. Aceştia se vor angaja în activităţi cu caracter defensiv, încercând pe cât posibil să eludeze mediul şcolar, perceput la modul negativ.

Ideile creative sunt în exclusivitate produsele inspiraţiei. Însă, în orice domeniu, ideile creatoare sunt rezultatul unui efort susţinut şi al unei angajări de durată în activitate. De exemplu, Edison susţinea că geniul şi implicit creativitatea înseamnă 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie. Asta le spunem și noi copiilor mereu, ca să-i motivăm la hărnicie. Uneori funcționează, alte ori mai puțin. ?

Am citit astăzi povestirea aceasta și m-am întristat foarte mult… Poate că și eu, din dorința de a le arăta copiilor mei variante de lucru mai avansate, uneori le-am inhibat creativitatea. ? Deci, de luat în seamă și de tras învățăturile necesare!

„Într-o zi un băiețel s-a dus la școală. Băiețelul era mic, iar școala era mare. Dar când băiețelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o ușă direct din curte a fost foarte fericit…iar școala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.
Într-o dimineață când băiețelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o sa facem un desen.”
„Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci ii plăcea mult să deseneze. Știa să deseneze o mulțime de
lucruri: lei și tigri, pui și vaci, trenuri și vapoare. Și și-a scos cutia cu creioane colorate și a
început să deseneze…
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Așteptați, nu începeți încă!” Și a așteptat până i s-a părut că toți copiii sunt pregătiți.
„Acum o sa desenam flori”, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea sa deseneze flori. Și a început să deseneze flori
frumoase și le-a colorat în roșu, portocaliu și albastru.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Așteptați! Vă voi arata eu cum să colorați.” Și a desenat o floare roșie cu tulpina verde.
„Acum puteți începe”, a zis profesoara.
Băiețelul s-a uitat la floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea lui. A lui era mai frumoasă
decât a profesoarei, dar n-a mai spus nimic. A întors doar foaia și a desenat o floare ca a
profesoarei. Era roșie cu tulpina verde.
Într-o altă zi, când băiețelul intrase în clasă prin ușa din curte, profesoara le-a spus copiilor:
„Azi o sa facem ceva din argilă.”
„Grozav”, a spus băiețelul, căci îi plăcea sa lucreze cu argila. Știa să facă tot felul de lucruri
din argilă: șerpi și oameni de zăpadă, elefanți și camioane…și a început să frământe bucata de
argilă.
Dar profesoara a zis:
„Stați! Nu sunteți gata să începeți “…și a așteptat până când toți copiii au fost gata.
„Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gândit băiețelul, căci îi plăcea să facă farfurii. Și a început să facă farfurii de
toate formele și mărimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
„Așteptați, vă arăt eu cum să faceți!” Și le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă.
„Așa, acum puteți începe”, a zis profesoara.
Băiețelul s-a uitat la farfuria profesoarei și apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui
decât farfuria adâncă făcută de profesoară. Dar n-a spus un cuvânt și a transformat farfuriile lui
într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă și mare ca și cea făcută de
profesoară.
Foarte curând, băiețelul a învățat să aștepte și să privească și să facă lucruri ca și cele făcute de
profesoară. Și foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.
S-a întâmplat într-o zi că băiețelul și familia lui s-au mutat într-o altă casă,
într-un alt oraș. Băiețelul a trebuit să meargă la altă școală. Școala nouă era și mai mare, și nu
avea nicio ușă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce niște trepte înalte
și să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea la clasa lui.
În prima zi de școală, profesoara le-a spus copiilor:
„Astăzi o sa facem un desen”.
„Grozav”, și-a zis băiețelul, și a așteptat să-i spună profesoara ce să facă. Dar ea n-a spus
nimic, s-a plimbat doar prin clasă. Când a ajuns lângă băiețel, i-a spus:
„Tu nu știi să desenezi ?”
„Ba da”, a zis băiețelul, „ce desen să facem ?”
„Nu știu până nu-l faci”, a zis profesoara.
„Cum să-l fac?”, zise băiețelul.
„Cum vrei tu”, a fost răspunsul ei.
„Dacă toți ați face același desen, și l-ați colora la fel, cum să știu cine l-a făcut ?”
„Nu știu”, zise băiețelul.

Și a început să deseneze o floare roșie cu tulpina verde…”

 

În fiecare seară ne rugăm. Pentru de toate. Copiii știu că Dumnezeu le e aproape și Îi pot mereu spune deschis tot ce au pe suflet.

Dar astă seară am trăit o frustrare fiindcă râsul grozav provocat de copii a trebuit bine înghițit de față cu ei ca să nu fie greșit interpretat. Nu vrem să-i descurajăm de la rugăciune! Dar cum oare să nu te împrăștii de râs când o auzi pe Maisha (3 ani) rostind cu sinceritate: “Tatăl nostru care ești în ceruri, fă ca coronavirusul să se ducă-n treaba lui!”. După care Eric o apostrofează: “Maisha, nu ai zis bine, că treaba lui de fapt e să afecteze oamenii…”

Și lui tati i s-a topit instant orice amintire a zilei grele la serviciu, care tocmai se încheiase cu această rugăciune. ?

Copiii sunt medicamente pentru inimă. O țin veselă! ?