Oamenii sunt buni. Și nu pot decât să plâng de dragul lor, un fel de drag amestecat cu milă și recunoștință pentru sentimentul ce ni-l crează în această grea perioadă de război nebănuit în secolul XXI!
Ca orice om în ziua de astăzi, citesc știri. Și dacă nu aș vrea să fac asta, tot greu ar fi să reușesc acest lucru, fiindcă după pandemie, veștile despre război țâșnesc pur și simplu de peste tot – tv, radio, orice platformă de socializare! Și, în afară de faptul că mă sfârșește mila față de poveștile refugiaților-frați-și-vecini, cel mai mult mă impresionează în timpurile acestea bunătatea oamenilor. Și plâng și de 100 de ori pe zi, de-i zăpăcesc pe copiii mei!? Le-am explicat ce înseamnă empatia și emoția iar acum cel mare le liniștește pe fete: Nu-i nimic, mami sigur plânge de bucurie! ?
Da, avem dubii de multe ori, mai ales când ne izbim de situații cu oamenii cu care nu prea rezonăm. Dar săptămânile acestea simt pretutindeni o bunătate și o împreună-simțire nemaipomenite! Și plâng de bucurie că există speranță fiindcă simt că așa va fi și în Împărăția fără lacrimi și dureri! Iar dacă învățăm să ne ducem crucile grele unii altora, e ca și cum ne-am pune motoare super sonice spre Acea Direcție!
Și aleg să repet la nesfârșit: oamenii sunt buni, oamenii sunt buni, oamenii sunt buni!!! Dumnezeu i-a creat așa și cu toată învrăjbirea celui rău, vremurile îi determină să-și revină la simțămintele originare! Nu e nicio îndoială că nu-i nimic în Univers la voia întâmplării!…
Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!