Mi-e inima așa de plină când îi văd cum se joacă amândoi și cum, atunci când unul plânge, celălalt îl îmbrățișează: “gata, gata, o să-ți treacă!”

Au învățat demult să-și spună unul altuia “te rog”, “mulțumesc” și “iartă-mă” și au prins lumina care răsare în ochii noștri când îi auzim. Și le place. Și mai fac exces de politețuri ca să ne bucure. 🙂 Astăzi unul a avut o întâlnire dezastruoasă cu gresia de sub “căsuța” lor improvizată sub uscătorul de rufe acoperit cu un cearceaf. Până să-mi dau seama, celălalt deja venea din baie cu compresa cu apă rece: “pune-i repede, că recele ajută!”… Totuși a fost nevoie și de un “iartă-mă” ca să se oprească potopul de lacrimi.

Să ai un frate înseamnă să ai acolo undeva un suflet drag care e mereu pregătit să-ți dea o îmbrățișare și să-ți spună: “gata, gata, o să-ți treacă!”

…

Mi-e așa de plină inima cu ei și rezonez perfect cu propoziția entuziastă rostită de o blonduță de trei anișori cu codițe și gropițe, într-o zi obișnuită din starea asta de urgență: “Vai, țe-mi plațe mie viața asta!”