Puer animus

E-o liniște atât de caldă

În casa unde odinioară alergam desculță

Cu sufletul și zâmbetul neatașate

De bătaia vreunui orologiu

Necruțător.

E-o pace atât de adâncă

În zilele ce-ar trebui să treacă

Purtând ascunse tainice nostalgii

De albă nea, copilărie, miros de cetină

Și oameni dragi

Și mult mai tineri…

Aici e bine

Azi

Acum

Când clipa-i respirată prin toți porii.

Când universul se frământă

Și se face ghem

Ca să-l ascund, ghidușă, într-un loc

Știut numai de mine,

Să nu-l găsească nimeni.

Și să număr:

O decadă, două, trei

Un pui, doi, trei – ai mei.

Cine nu e gata, nici să nu-l mai caute!

Este aici, pentru vecie:

În locul acesta liniștit

Și cald

Și pașnic.

Ce nu va fi împărțit cu nimeni,

Niciodată.