E-o liniște atât de caldă
În casa unde odinioară alergam desculță
Cu sufletul și zâmbetul neatașate
De bătaia vreunui orologiu
Necruțător.
E-o pace atât de adâncă
În zilele ce-ar trebui să treacă
Purtând ascunse tainice nostalgii
De albă nea, copilărie, miros de cetină
Și oameni dragi
Și mult mai tineri…
Aici e bine
Azi
Acum
Când clipa-i respirată prin toți porii.
Când universul se frământă
Și se face ghem
Ca să-l ascund, ghidușă, într-un loc
Știut numai de mine,
Să nu-l găsească nimeni.
Și să număr:
O decadă, două, trei
Un pui, doi, trei – ai mei.
Cine nu e gata, nici să nu-l mai caute!
Este aici, pentru vecie:
În locul acesta liniștit
Și cald
Și pașnic.
Ce nu va fi împărțit cu nimeni,
Niciodată.
Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!