Astăzi plouă din nou… Indemn la somn sau meditație. Dar fiindcă sunt mămică de pui încă mici, meditația mi-e mult mai la îndemână când le veghez somnul. Măcar ei să doarmă liniștiți! 🙂

Din o mie de gânduri pe care le malaxez în clipa asta, extrag acum unul care nu-mi dă pace de când am conștientizat că starea de normalitate de dinainte de acest virus, de care ne e atât de dor, nu va mai exista niciodată în forma cunoscută până acum… Oamenii se obișnuiesc încet-încet cu distanța, care, impusă sau nu, răsare ca o necesitate prin care îți poți ține în siguranță pe cei dragi. Căci, nu-i așa, nu știi de unde, când și de la cine te poți trezi cu vreo surpriză neplăcută. Și am așa o senzație de lehamite fiindcă, deși pericolul există, simt că este cineva întunecat care se bucură de făgașul acesta pe care se pare că intră lucrurile. Se pare că oamenii cei mai apropiați, prietenii cu care oricând petreceai timp și nu conta proximitatea, de acum devin posibili suspecți de infectare și începi să-i privești cu răceală și scepticism. Cum ar veni: politețe, politețe, dar stai la distanță de mine și ai mei! Totul pe un fundament natural și bun – acela de a-i proteja pe cei dragi! Și tare mă tem ca răceala aceasta să nu ne intre în sânge și să devenim prea distanți, prea suspicioși, prea îngrijorați permanent că celălalt ne poate îmbolnăvi! Nu mai dăm mâna, nu ne mai îmbrățișăm, de pupat nici nu vorbim! Brusc, prietenul îți devine și dușman în același timp și trebuie ținut la o distanță rezonabilă!

Oare cine se bucură mai mult de timpurile acestea? Dumnezeu? Ar vrea El oare ca oamenii să se izoleze unii de altii, rudele și prietenii să se privească cu suspiciune ascunsă și să înceteze interacțiunile apropiate, atât de benefice sufletului omenesc? De unde vin toate aceste lucruri? Cine le-a planificat cu o inteligență diabolică?

Mi-e frică de tot ce se prefigurează, inima veselă se ascunde sub plapumă la gândul pesimist că totul se va schimba dramatic în curând. Nu ar vrea, biata, să creadă că așa începe sfârșitul… Căci da, subtilă metodă de a-i îndepărta pe oameni de Dumnezeu se instaurează acum, îndepărtându-i mai întâi unii de alții…

Tare-mi doresc să citesc peste ceva vreme ce am scris aici și să mă bucur că m-am înșelat. Deși nimic nu va mai fi ca până acum. Dar poate va fi mai bine. Hope dies last!

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *