Hexatimp

Citeam nu demult că la şase ani copilul e gata să se despartă de prima copilărie. Acum începe vremea basmelor, a proverbelor, a zicătorilor, a jocurilor de cuvinte dezlănţuite cu libertatea
celui care ştie deja să le stăpânească.

Copilul nostru blond și bun visează vulcani și planete, vede stele acolo unde noi vedem ceață și aude ritmuri compuse în muzici simple. Are acum 6 ani și un simț ascuțit al dreptății, încât chiar și noi, părinții, suntem permanent sub vigilența lui justițiară. Dacă ne abatem chiar și-un milimetru de la vreun principiu despre care el învățat că este just, ne apostrofează cu argumente. În casa noastră, deci, este împărăția dreptății, a imparțialității și a echilibrului, supravegheate cu exigență de Eric. El arbitrează interacțiunile între membrii familiei, toți trebuie să primească și să ofere cât li se cuvine. Nu mai mult, nici mai puțin. Pentru el viața încă nu are tente de gri…

Îi plac cifrele, în detrimentul literelor. Mă temeam că nu va iubi literatura, devreme ce nu se găbește cu buchisitul cuvintelor însă din primele luni de viață putea sta minute-n șir, nenumărate, să asculte poveștile ce i le citeam în orice oră din zi sau noapte. Și mi-a zis că într-o zi va scrie cărți despre planete, imediat ce reușește să ajungă în Cosmos. Nu înțelege încă de ce nu ne grăbim prea tare să-i cumpărăm bilet pentru rachetă, chiar dacă i-am explicat în fel și chip. Doar cât de scump poate să fie? Pai Dumnezeu, când Îi cerem, nu ne dă El orice lucru? 🙂

Are o ambiție care îl copleșește uneori și pe el însuși. Își dorește să fie câștigător ca să primească zâmbete și să știe că el le-a produs. Îmi amintesc câtă muncă am depus noi, părinții, să-l învățăm că este ok să și pierzi uneori, că nu-i deloc o tragedie să ieși pe locul doi câteodată. I-a fost greu să accepte regula aceasta a jocului și a scăldat în lacrimi multe tricouri, supărat că n-a câștigat el. Dar acum înțelege mai bine lucrurile și a învățat că nu e totul despre rezultat, ci despre procesul pe care îl parcurge. Am învățat și noi lecții importante odată cu el, vulnerabilizându-ne ca să îi putem descifra părți din caracterul pe care ar trebui să-l dețină și din viitorul său de adult.

El este copilul familiei care chiar a trăit acasă, alături de noi în permanență, primii săi șase ani.
Paşii celor şase ani de-acasă sunt, aşadar, o cale cum nu se poate mai potrivită de ajuns cu bine la şcoală.

Căci da, copilul nostru va merge în curând la școală și va crește tot mai mult în statură și cunoaștere și va fi tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Iar sufletul nostru îl va contempla și va mulțumi fără incetare pentru el Aceluia care face orice lucru frumos la vremea lui și care a pregătit o misiune extraordinară pentru copilul nostru blond și bun.